sunt multe cuvinte, lăsate să curgă,
cuvinte din ochiul bolnav,
și luna acum ți- e aproape,
căci soarele de mult te- a uitat.

însă renaști din propria- ți lacrimă
și zâmbești când te simți sănătoasă
căci plantele înfloresc,
dar toate o dat` ofilite vor fi...

nu uita că fericirea,
e o noțiune abstractă de noi,
amintește` ți acum " adorabilă",
de focul din soba de- acasă.

și dacă toate împotrivă- ți vor fi
amintește- ți că omul e om,
cuvântu- i cuvânt,
iar pentru tine primăvara a sosit...