Bună țară, mulți tâlhari

Mănoasă-i țara ta, Române,
Mănoasă precuma nu e alta:
Îi gem ogoarele de grâne,
De crapi de aur geme balta;
Știuleți potop de grei ca plumbul
Îți dărue mereu porumbul
Se frâng de rod păduri de poame,
Podgoriile-ți dau din plin
O-ntreagă Dunăre de vin;
Iar tu, Române...mori de foame !
Te-ai întrebat de ce, Române,
Săracă vatra ta rămâne,
Când țara ta, atât belșug
Adună, toamna de sub plug?...
O, nu! Tu rabzi mereu și taci,
Cu soarta-ți vitregă te-mpaci
N-ai nici urechi, nici ochi, nici gură;
Năuc, te uiți la cei ce fură
Și-ncovoiat, ca toți plugarii,
Muncești din greu, să-ngrași tâlharii !
Vasile Militaru