TRUP TRANSFIGURAT



De la o vreme ai inceput sa-mbătrânești
Și gândurile tale galbene stau ca să cadă
Glasu-ți serafic foșnește în adieri de povești
Undeva în ceruri s-au aprins flăcări în loc de roadă.

Ești atât de frumoasă toamna și atât de simplă
Încet te prefaci în lumină ca un licurici, ca o lumânare
Pe poteci, prin păduri, prin oraș spațiul se împlă
De o taină transfigurată în trupul care moare.