ÃŽn cinstea ta, o candel-am aprins
Te-am așteptat în zadar, dar n-ai venit
Și chinuiți de dor, ochii-mi s-au stins
Și-n visul minunat tu te-ai ivit.

Și se făcea că stam în poala ta
Iar ochii tăi luceau fermecător
Adânci și calzi precum o stea
Iar mâna-ți blând, mă mângâia ușor.

Era atâta tihnă și liniște era
Și ochii-ți minunați mă-nvăluiau cu dor
Și cufundat în ei pacea mă-nconjura
Și suspinând, am adormit ușor.

Și cum dormeam, în vis mi-ai apărut
Erai de nedescris : o zee pe pământ
Și jar de foc mi-ai dat- mirificul sărut
Ce m-a legat pe veci și m-a înfrânt.

Când m-am trezit, tu mă priveai duios
Cu tandre și șăgalnice sclipiri
Cu chipul luminat de zâmbetul frumos
Iar eu îmi reveneam cu-ncetul în simțiri.

Când m-am trezit, tot singur eu eram
Dar ochii-ți minunați mă urmăreau din vis
Mă incitau, mă motivau, credeam
Și-n cinstea ta, o candel-am aprins.