Mă vezi asa cum sunt?
Știi tu oare,
Că eu în toată goliciunea-mi
Iți ies în cale?

Nicicând n-am fost mai sincer,
Nicicând nu mi-am iertat,
Atâtea mii de gânduri,
Și nici al meu păcat.

Nori grei de vină, am adunat deasupra
Și zeci de promisiuni făcut-am ca nebuna
Dar mâine pare iarăsi un loc mai bun să fie
De când cu drag îți scriu, acum, mereu, și ție.

Doar versuri fără rimă, poet fără talent
Un dor nespus și un gând, atâta îți ofer.
E mult, e prea puțin, chiar crezi că vom afla?
De ne va fi ursit, să nu ne știm sfârșitul.