de Florin G. de Roxas


Afara s-a-nnourat
si putin cate putin,
a-nceput sa picure
ca din senin.

A inceput mai apoi
o rafala de vant
de ar fi culcat
toti pomii la pamant.

De pe camp, incet,
oamenii incep sa vina,
incat cand ii vedeai
iti era si mila.

Animalele din curte
repede in grajd intrara
si de-acolo se uitau
cum ploua afara.

Tunete si fulgere
incepura deodata,
incat isi facu cruce
lumea toata.

Mai pe seara-ncetini
ploaia de afara,
astfel ca lume iesi
munca sa o-nceapa iara.