Mi-am cumpărat un Centaur
Din piață, de la Obor.
Era ieftin ca braga
Rănit fiind la un picior.
Avea o rană urîtă, adîncă
Și sînge-nchegat pe copită, maro.
L-am spălat și i-am pus alifie
Înainte să-l urc în metrou.
I-am privit ochii negrii-tăciune
Parul blond strîns în coamă de cal
Mi-a zîmbit facînd plecăciune,
Cavaler într-o sală de bal.

M-a intrebat pe un ton alb-neutru:
„Ce dracu vrei de la viața mea?
Vrei bogății, vrei putere,
De ce te bleojdești ca o vițea?
Știu că toți vreți ceva de la mine
Minuni, acareturi, bănet
Dar înțelege un lucru bine
La toți eu vă arunc doar un niet!
Nu sunt nici animal de povară
Să car pe pielea-mi samar
Alte griji am pe cap de-aseară
Cînd picioru’ mi-am prins în canal.
Așa că mai bine cucoană
Þi-ai lua o sacosă cu roți
Să cari gogonele și varză
Sau apeleaza la niște nepoți.
De ce m-ai ales chiar pe mine
Din toți centaurii de la Obor?
Puteai să te-alegi mult mai bine
Cu unul puternic, mai bun de picior.
Să-ți îndeplinească dorințele toate
Doar mîna cînd tu o ridici...”
L-am întrerupt zicînd: „Ai dreptate!
Putem să rămînem amici?
Crezi că nu știu că ai vrea
Într-o casă mai bună s-ajungi
Să ai frîu din mătase sadea
Niciodată de foame să plîngi?
Nu te-am luat pentru bunuri ce-nșiri
Nici ca să-mi cari tarhatul pe drum
Voiam doar rana să-ți vindec, te miri?
Dar nu m-așteptam să dau de-un nebun!
Cu mine de nu vrei să stai
Ești liber să pleci cînd poftești
Dar mă-ndoiesc că un astfel de trai
Sau alta ca mine găsesti.”

Am plecat fredonînd o manea
El a rămas înjurînd pe trotuar
L-am lepădat de la inima mea:
Pînă la urma e doar un magar.