Cand dimineata,roua isi plangea,
Pe pamantul adormit
Stateai acolo
Privind spre etrnul rasarit.

Imaginea ta m-a tintuit;
Dulci ochi de margean;
Parul o vaga nebuloasa,
Stralucea in lumina de catifea.

Inima incet imi tresalta,
Ca o umbra m-am apropiat,
Si incet te-am intrebat.
Ce faci tu zana aici?

Privirea ta de inger
Spre mine tia-i indreptat,
Din alta lume mi-ai raspuns.
-Privesc spre etrnul infinit,

Candva in vis,
M-i s-a aratat,printre astrele
Negrului necunoscut.
Al meu suflet pereche

Crai nepereche,
Cu mantie larga de stele
Ochii precum negura cerului
Si-un soare stralucind asupra lui.

Mi-a spus ca-n asta zi
Il voi intalnii aici,la rasarit de soare
si magice cuvinte imi va spune!
"Ce faci tu zana aici"?