Mi-e gandul praf si pulbere;
Mi-e inima jaratec stins si plumb topit.
Mi-e ura tot ce am iubit;
Mi-e chin tot cea fost candva placere.

Mi-e ochiul surd si nedeschis,
Mi-e urechea oarba si tacuta...
Carcotasa-mi limba a devenit muta,
Si tot ce-a fost viu in mine am ucis.

Iubirea ta m-a tradat, ingrata,
Desi i-am oferit stele si sori...
Acum condamnata esti sa mori...--
De azi inainte, de mine esti uitata.

Degeaba mai bati la usa memoriei mele,
Si plansul tau degeaba e cainta vie...
Tu, pentru mine, esti eterna amnezie...
Ca sa te uit, ratacesc printre propriile-mi stele!