Hai să lăsăm în urmă
cam tot ce ne-a făcut pe fiecare în parte
o parte,
să ne punem sub iarbă îndoielile.
Eu să-ți arăt pieptul gol
și tu,
cu degetul îndoit a mirare,
petele albe de pe harta lumii.
Pe sfârcuri să-mi crească rozele dinților tăi,
sub ele hotărârea ta,
și pe hartă mult verde sau roșu sau albastru.
O să-mi mai cresc nouă
o nouă viață și tu mie copii,
că așa ești tu,
rodnică.
Rodești ceasuri albe,
ceasuri cu zâmbete,
ceasuri cu ceasuri
și uși batante
prin care ni se zbenguie visele
împlinite.

Pan
06.01.2003