Lumina ce-o purtam odinioară
între ploape
pierise de mult timp
în fața soarelui
topit
pe pietrele înfierbântate,
ninse
și plouate.
Îmi înghețaseră pe buze
cuvinte grele:
"nu"
și "da"
și "poate".
Așteptam o stea
de sus,
de jos,
de undeva,
dintre imaginile fragmentate
ale vieții
sau din noapte,
în cea mai tristă sâmbătă
din toate.