plang statuile in parc,
nu vor sa le parasesc,
deci, pe un soclu mai inalt,
ma urc, acceptand, si impietresc.

prin parcul pustiit de frunze
imi pare ca te vad cum sangeri,
si vinete-s a tale buze,
iar eu cred ca vad ingeri.

statuile te vad si ele,
si parca ar plange si nu prea,...
doar una singura-ntre ele
plange, stiindu-te - statuia mea.


oct 1996