Ciocănești cu degetele umede
în voalurile baldachinului
chircindu-te de frică.
Pe spinarea ta curg dunări reci,
te dor vintrele
din cauza preaplinului.
Sughiți,
mormăi,
îți faci avânt înspre mine
și cazi la jumătatea saltului.

Florile dăruite de tine spre seară
își scutură petalele,
înciudate,
la fel și legăturile pe jumătate desfăcute
ale lenjeriilor mele
și tu bați,
bați în voalurile baldachinului,
acoperindu-ți urechile cu groază.