Te vor încuia în odaie fără cheie fără broască
Te vor încuia în odaia fără ferestre fără dușumea
Fără tavan și pereți
Îți vor lega fără frânghii și mâini și picioare
Îți vor tăia limba fără foarfeci
Îți vor umple odaia de frică și tăceri

Vor clănțăni știrbe ungherele-ncăperii
Þipete galbene vor da târcoale becului ce străluce
În păienjenișul hămesit în amiaza disperării
Se vor înfuria păianjenii pe cruce

Iar ție îți vor crește aripi de muscă apoi
Și vei zumzăi fără glas și fără speranță
Pâlpâie ventuzele ca de mătase moi
Și storc din tine-un picur de-ntunecată viață