chemarea criptată în vise nocturne
poate să aibă un ascuns înțeles?
să fie îndemnul ce vrea a așterne
o cale subtilă și plină de sens?...

ori poate, ce formă divină ar crede
că sunt doar un pion pierdut prin sertar
ce-ncearcă în van în miraje a vede
și–și târâie pașii prin nori de mortar?

e voie să-mi dau neîntrebate răspunsuri?
am dreptul să stau cu zeii la masă,
eu, fir de nisip rătăcit printre rânduri
cu suflet titrat în stări de angoasă?...

e voie să caut neaprinsele ruguri?
să-ncerc a privi în nimburi de sfânt,
eu, repetabil icar persistând în eșecuri
aspirant către soare și izbit de pământ?

în suflet să am porniri masochiste?...
de tot mă întorc spre etericul ieri
uzându-mi moralul în lupte conchiste
cu falși aliați și dușmani efemeri.

birdean Lucian martie 2003