tu

visele tale
închise în clepsidra
trupului tau
picurau în stropi de ploaie
pe ierburi.


verzi ochii tai,
râdeau de neputinta albastrului înalt
si bratele tale
ca niste imense aripi de argint
se prefacusera în nouri.


nu stiu daca simteai
depanarea timpului
sau daca eu simteam doar
chemarea trupului tau
ce se deznisipase,
se dezintegrase
si se transformase
în aerul pe care
încercam cu sete sa-l respir.