Tie , cititorule , daca ai timp ,
Te invit sa ma asculti .
Sa auzi despre mine ,
Sa stii ce e in sufletul meu .
Daca ai sa cauti ceva ,
Nu o sa gasesti ,
Caci in acest biet suflet ,
Condamnat a suferi ,
Nu mai exista nimic ...
Desi , parca , ar mai fi o licarire ,
O speranta imperceptibila ,
Care ma mentine lucid ...
Sper a fi iubit ,
Pe cat de mult iubesc si eu ...
Dar , ce se vede ?
Nimic , intuneric total ,
Un vid in suflet ,
O moarte regretabila
A unui suflet ce prea mult a iubit .
Acum ca stii si tu ,
Sper sa nu cunosti asemenea durere
Ca si aceea de a fi intolerat
De catre fiiinta ce o iubesti ,
Atat de pur , atat de dedicat ,
Incat sa speri sa ...
Dar nu vreau sa spun ce sper ,
Deoarece , daca as recunoaste
Ce imi doresc ,
Nu as mai fi decat un trup ,
Fara suflare , fara cuget , fara viata .
22 Mai 2003