Pasul tău e o chemare,
Trupul tău o nălucire
De sălbatică plăcere
Și un rai de fericire.
Tu coboară-ți înspre mine
Trupul alb ca spuma mării
Vom lăsa teama uitării
Și din cupele de crin
O să-ți sorb câte puțin
Din nectarul tău divin.

Când genele tale-mi vor coborî pe pleoape
De gura ta voi fi atât de-aproape
Încât dinții mei își vor lua ofranda
Mușcând din măr ca Albă ca Zăpada.

Și trupul tău, mișcându-se frenetic
De focul gurii mele lăsându-se vrăjit
Va rătăci în lumea fără de sfârșit
A vechilor iubiri, de-acum rămase mit!