Singurătatea într-o cameră ticsită cu cărți
e primejdioasă ca o beție crâncenă.
ÃŽn colÈ› zac mormane de instrumente obosite
regurgitând amintiri patinate de pe celălalt tărâm
Metafizica umblă în pielea goală prin oraș
adulmecând potecile serii.
O surprind de la fereastra mea,
cuprinsă de meditații anamorfice.
Pianul meu cu carnație planturoasă, chiar roză
clipește mahmur aplaudând ca nebunul.