Statea in fata unei case
Asteptand probabil sa-i arunc,
Aidoma unui amarat de prunc,
Unul sau mai multe oase.

Privirea-i se fixase pe o gamba
M-am uitat in jos si eu la ea
Sa vad si eu de ce bietul catel credea
Ca-si poate-nfige coltii-n pielea-mi alba.

Dar n-a facut-o saracutul
Si ca sa-i arat ca-l plac,
Am luat un ciob de jos din parc,
Sa-ncerc sa-l satur pe micutul.

Si i-am taiat o bucatica
Din muschiu-mi fraged, dolofan
Ca doar e si el un biet orfan
Doar una, una mica.