Lupii erau aproape (si cunosteam de mult
in dinti flacara foamei cum straluceste beata
cand dupa zile multe vanatul se arata)
si ma strigau pe nume si nu puteam s-ascult

dar m-au ajuns - betia si-au petrecut-o-n mine
muscand. In loc de sange a isvorat pamant
apoi cuprins de foame uitat-am chiar sa cant
si-am inceput sa-i satur cu maini de ierburi pline...