El îmi spunea că noi ne-am născut eminamente degeaba fiindcă altfel
lumea ar fi fost atât de ordonată încât serile ar fi venit cu vipușcă roșie la orizont
la televizor s-ar fi vorbit întotdeauna numai despre iar ei ar fi dormit atât de puțin
încât visele de verde ar fi devenit accesibile doar unor colectori particulari
lui nocta îi stătea pe umeri acolo unde știa că ar fi trebuit uneori să crească
rămășițele unei păduri fosilizate prematur la gândul că apa va crește ploi
ploile ne vor înfia primii născuți iar Noe își va deschide un Fast Food în Piața Amzei
bătrâne nouă ne este atât de dor îmi spunea ne este dor dincolo și după
ne e dor de femeile cu părul portocaliu sau roșu pe care mama ni le alunga din perne
ne e dor de bărbații ascunși în gulerele femeilor noastre desenate cu cretă pe asfaltul
din fața primăriilor de sector plouate cu orez ieftin cumpărat cu sacul (să fie să nu trebuiască)
nouă ne e dor de Pitagora care vindea covrigi încercând să ne facă triunghiuri dreptunghice
dar noi tânjim după triunghiurile isoscele ale femeilor de zahăr ars
nouă ni se face dimineața de cafea cu lapte autobuze și tramvaie cu trei cifre
personale cu patru și dragoste cu două mai mult decât anii fără brad în poartă
între timp eu comandam vodcă cu bere pentru mine vodcă cu bere pentru el
gin tonic pentru Amelie lămâia separat viața separat ambele cu glazură de zahăr candel
bătrâne tu chiar crezi că "de ce?" e o întrebare expirată?
lasă-i să creadă lasă-i să îți dărâme pagodele cu bila tu lasă-te pe spate și râzi
răspunde-le politicos la poșta redacției ignoră pseudonimele materne și spune-le din degete
"pentru că există" ascunde-o în guler ca pe o ultimă soluție dacă vrei să trăiești și uită-te
apoi uită-i pe toți într-o gară fără taxiuri desenează-i turnul din Pisa și învață să ningi
închiriază o cameră vizavi de Universitate aruncă-ți de la etaj vecinii baricadează-ți ferestrele
și strigă în fiecare zi de joi la amiază catalogul rogvaiv al fericirii cu bască apoi spune-i
privind-o în ochi că tu te-ai născut într-o zi anume la o oră anume într-un oraș anume
făcut să îi poți aduce aproapele la pat în diminețile cu ceasuri de perete evadând la mână
bătrâne dacă noi nu am mai fi ne vor reinventa
degeaba.