Ceva sclipește frumos
la picioarele tale,
un șarpe ce te învăluie
și parcă lasă pe tine strat atrăgător de luciu,
strat strălucitor de glanț
și pielea ta e parcă pergament.
Te învăluie, urcă mai sus,
tot mai sus, și te trezești
infășurat în scoarță.
Ai devenit copac,
nu te mai poți mișca,
uite, ai și mere, și frunze,
și ești mut ca o pleoapă închisă.
La picioarele tale trece un om
și șarpele, încă încolăcit pe tine,
întreabă: "Nu vrei un măr?"
Copac, ești al cunoașterii,
ai cunoscut statutul
de instrument de ispită.
28 februarie 2003