„dacă vei despica o piatră sau o bucată de lemn mă vei găsi
dacă cerneala ți se va sfârși mă vei găsi în suflet”
NU... refuz să cred în Tine și-acum îmi târăsc trupul după legea mea de plebe
în mâini reci și ascuțite cuie străpung
implor vindecarea
îmi simt picioarele fără de rost pe cruce sângerate
mă biciuiesc îngerii și sfinții opriți-vă strig
și preoții mă miruiesc spre proorocire
iudeii mi-au pus coroană să-mi sfâșie fruntea
și flori la picioare să uit stigmatizarea
mi-am simțit costa străpunsă sânge și apă scurgându-se
și m-au ucis ca să învii și sfinții alături de mine
DA... Doamne... biserica Ta nu e clădire din piatră
sau lemn împodobită cu icoane unde persistă
mirosul de lemn și tămâie... biserica Ta e în mine și în sufletul
meu slab și ori de câte ori voi despica o piatră sau o bucată
de lemn găsită la-ntâmplare
Te voi găsi pe TINE, tată...