Doină

De sub pleoape le adun,
piatră peste piatră pun,
pun din mine lutul bun
să le-mpac, să le-mpreun.
...noaptea se prăvale murul
coperindu-și împrejurul...

Pun la fiecare semn
fruct și frunză pe un lemn.
Sîngele eu mi-l îndemn
să se facă untdelemn.
...pasărea nu cîntă-n pomul
cel ce l-a făcut doar omul...

Storc din cer stropi de azur,
galbenul din grîu îl fur...
Numai eu știu cît îndur
să fac verdele cel pur.
...iarba mea de cum se naște
vine Moartea și mi-o paște...

Pun cuvîntul pe cuvînt,
iau din cer, pun pe pămînt,
mă pun însumi, cît mai sînt,
să-ntocmesc din toate-un cînt.
...dar din facerea nesfîntă
cîntul de cîntat nu cîntă...

Iau din toate nefiresc,
tot din tot mă risipesc,
dar nimic nu izbăvesc:
n-am o Ană s-o zidesc,
n-am o Ană s-o zidesc...
-- Umbră fără de prihană,
fii tu pentru mine Ană!