Privesc talismanul de-altădată
Și beau și râd... e-o joacă.
Privesc întrebător în oglindă
Și beau și râd... e-o joacă.
Arunc talismanul în oglindă, s-a spart,
Tot beau și râd... e-o joacă.
Am intrat în inconștient
Și zbier de furie,
E vinovată doar ea... soarta mea.
Mă dezleg din lanțurile idilei
Și cad deodată în prăpastia nelămuririi,
Sunt prinsă în capcana beției,
Privesc înapoi și simt că m-am trecut.
Privesc acum și cred că am orbit de fericire
Privesc înainte și simt că mă pierd în idei
Fără rimă,
Mă repet fără pic de respect,
Dar iarăși beau și râd... o joacă rămâne iar.