Lugubrul sens primordial
Al existenței efemere,
Îmi srânge mintea-ntr-un banal
Cavou de candide himere...

Și mă aplec spre apa rece
A înghețatelor izvoare,
Ca spinii inimii să-i sece
O brumă caldă de răcoare.

Și-aștept o stea să reapară
În vârful negurii de noapte;
Putea-vor norii să tresară
Fără să nască-n aer șoapte?
04/02/'02