dincolo de noi
acordurile unui cîntec abia deslușit
fragmentare malignă
între ceva și altceva
cu amintirea unui ecou de marÈ™ funebru
pe umerii unui alter ego opalescent
încarcerat în culpabilitatea
moștenită a unei vieți anterioare

e mai mult decît pot să duc – urlam
nu mai vreau
și n-am să accept
nu-mi vei pătrunde dincolo
de sufletul cel de toate zilele
lighioană senzuală cu nume de ispită

privește

dincolo

diminețile altora se deșteaptă
încrustate într-un bob de cafea
și zîmbetul tîmp al ursulețului de pluș

dar mie

îmi înfloresc palmele magnolii
cu mănuși de oțel

și nici o trecere nu mă mai poate cuprinde.