eu, de la geamul tău


iubito,
de la geamul tău,
văd oamenii
mici, peticiți de culori
și piața cea veche cu miros de călău .
Capul meu
o fi fost de martir…?Nu știu, zău,
de ce te întreb tocmai asta în zori!

iubito,
de la geamul tău,
uneori,
ploaia pare-o haită de lupi
și luna o pată de var într-un hăuuu!
Capul meu
o fi fost de nebun?Nu știu, zău,
dacă vrei, poți să vii lîngă mine să-l rupi!

iubito,
de la geamul tău,
am vărsat lacrimi mari
cît o roată de car
și-am privit cu păcat, cu părere de rău
la femei sau la fete,
da’ de ce…?Nu știu, zău .
Poate-atunci … cînd tăceai ...
și tu n-aveai habar .

iubito,
de la geamul tău,
mi-a fost, oare, bine
sau nu știu cît rău?
că lumea s-a spart
ca o lună în zori
în cioburi de lupi hămesiți de culori.
așteaptăăă…, nu vezi? Stau la rând la călău.
Un nebun sau martir ai iubit?
Nu știu…,zău!



eu, când treci cu mersul tău

când treci
cu mersul tău de fată
de parc-ai fi un ceas de preÈ›,
mi-aruncă timpul cu dispreț
trei firimituri de niciodată .

orașul tot e-un ceas de pași
cînd treci
cu mersul tău de fată,
din pașii tăi
trecuți - rămași,
se schimb-a ceasurilor dată .

cînd treci,
trec trenurile-n gări
să ducă
oamenii la oameni
să mai împartă întîmplări .
cînd treci,
nu-i loc de întrebări .

cînd treci,
așa cum tu nu știi,
se-adună președinți de state
să hotărască de e noapte
cu mersul tău
sau, poate, zi.

pe lîngă oameni buni
sau răi
cum treci tu,
n-a trecut vreodată prin lume
un alt mers de fată .
Ce-i lumea
fără pașii tăi?
cînd treci,
m-apucă un dor de ducă
pe lîngă plopii încă pari
în miezul miezului de nucă m-aș duce,
doar să nu dispari .

cînd treci, de fapt,
așa cum treci,
așa cum trec
doar trecătorii
prin fața porții închisorii,
îngheț precum pereții reci