Mi-a adormit ea,
azi, acum,
divina melancolie
pe-o frunză ruginită
a adormit pe viață,
azi, acum,
cu lacrimi înnegrite
în negura înlăcrimată,
privindu-mă din
colțul secundei
de negravitație
căzând, căzând,
azi, acum,
și albastrul însuși
s-a curbat
plângându-mi tristețea...