Nu m-am găsit acasă...
Ușa era încuiată.
În zadar sunam să-mi deschidă.
Mi-am amintit că s-ar putea
să am o cheie,
totuși sunt proprietara.
Ușa se deschise lovind în perete
din cauza curentului...
Cineva lăsase deschisă fereastra
și neatinsă cafeaua...
Probabil întîrziam undeva
ultima dată.
Poze răvășite prin toată odaia
îmi amintesc de mine...
de tot ce am fost
și nu voi mai fi...
Am furat trecutului clipe
pentru a nu mă uita în viitor...
Păcat, nu m-am găsit acasă...
am să-mi spun multe...
Aș aștepta dar mă grăbesc,
întîrzii...