Peste gândurile mele
Se așează un vânt cald
Nu se mișcă, dar șoptește,
Timid, cu glas fărâmițat...

Parcă-l văd...e tânăr
Păru-i flutură intr-una
Mâinile îi sunt reci, uscate...
Dar dulce pare a-i fi gura.

Hainele îi sunt rupte!
Rupte de-atâtea lacrimi...
Lacrimi ce doar în ploaie se înmoaie!
Dar trebuie să plouă mult, prea mult...

Bucuria pentru el e mila,
Indiferenta îi este hrana,
Singuratatea...scumpa si noua lui casă...
Casă cu acoperiș, fără pereți, dar cu usa!