Necunoscuta mască se divide.
Pe-o parte e disprețul ce provoacă
Grimasa, peste liniștea opacă
Și zbaterea cu revărsări morbide.

Pe alta-i pusă lauda să placă
Și să provoace desfătări avide.
Pe una chiar izbânda se decide,
Pe cealaltă eșecul o să tacă.

Pe nici o parte nu vreau să-mi apară.
Efigia cu inventar mărunt.
O smulg grăbit, să nu-mi fie povară.

Nu sunt mai mult, când am ajuns cărunt,
Disprețuit în liniștea larvară.
Eu sunt mereu doar ceea ce-n veci sunt.