mi-e dor de mine
asa, cum stateam
rezemata de un singur gand
ratacit in foneme.
Si in mine gaseam
lumina,
cantecul
si apa.
Acum nici alfabetul
nu ma mai recunoaste,
nici vocea in care aud
amestecate ecouri straine
nu ma mai asculta
si nici Bethoven
nu ma mai aude.
Trec pe langa mine
fara sa stiu
de ce am plecat
sa ma caut.