crucificat în "t"-uri și în "x"-uri
precum apostolii în giulgiul de cuvânt
mă tace-un vis visat pe jumătate
pe jumătate nesfârșit pământ

se arcuiește liniștea peste arome
mlădie ca o lebădă înamorată
fluidă ca un fulg de păpădie
o clipă legănându-se de-o piatră

trec umbre sprijinindu-se de umbre
nimicuri invalide dumnezeule frumoase
canini de viață legănați în lapte
ierarhic înșirați pe nevăzute ațe

fâșii de întuneric învelind un soare
răcit în amorțirea razelor de ceară
mă oblojesc în dimineți de fum
și mă îmbăt tăriile de seară

un cerb îmi scoate cuiele în coarne
îmi arde rănile cu botul său de rouă
- mărite prinț al lumilor de piatră
te tace-un vis visat în care plouă

plouă cu pietre ouă cu pietre

de n-aș fi fost ce sunt și-aș fi putut
să suflu în urechea născutelor feline
nemuritoarei poezii i-aÈ™ fi cerut
să fiu ovarul pântecelor sale fine

divin mister ascunde simplul ou
din care s-au tăiat rostirile și munții
trec printre creste răvășit ca un ecou
crăpat de vise pe sub coaja frunții

vocea mea nebună clopote de lună
rupe fragii-n rugi într-un nou urcuș
stânca mă detună apa mă cunună
și îmi sapă-n cântec groapă și culcuș

inimă de calcar somn moale de var
în care îngerii au sculptat toate zările
munte al meu ou al meu te văd rar
ca unei sălbăticiuni îmi freamătă nările

pe trup pielea curge am ouă-n găvane
oceanele-mi cad pe umeri pieziÈ™
îmi bate o ploaie cu pietre-n obloane
din cer se revarsă câmpii de pietriș