Din intunericul nordului se apropie de mine
Un zeu
Isi da jos masca neagra, in mana-ntinsa tine
Nisip

“Acest nepretuit dar ti-l ofer,
Cu el sa schimbi desertul, dar sa il lasi la fel”

Cu-aceste vorbe zise, pleca
Sa topesc nisipul in sticla ma lasa
Sculptura prinse forma, incet se transforma
Cu noua ei lumina cusca imi lumina

Dar vai!
Din cusca mea de plasa fina
Ea nu poate sa iasa!
Isi pierde din lumina
Facuta tandari incet se lasa
In desert.