...aceea de tăcere
și tu legată de stâlp
mi-am luat
și eu
mâinile-n palme
te priveam tăcut
ros de amintiri
pe muchia orelor
însângerate
numele tău mă chema
la umbră, undeva
glasul cântând
înlănțuiți undeva
umbra mea și numele tău
făceau dragoste
revărsată pe umeri
iar eu țintuit
te priveam, de după vise
plângeam torențial
pe stânca tăcerii
cu mine însumi
dar aici
mă priveau toți
cu fața albită
îmi scriam frenetic
viața ta
printre buze
murmurul șoptit orelor
cuibul de nuferi
în care ne ascundeam
tălpile fericiți
în blană de înger...