Legamantul nostru de iubire
A adus pe lume doar uimire,
Nimeni nu a inteles sarutul
Unor fiinte facute din lutul
Antic si sfant din amintire…

Nu a deranjat nici ploaia dura
Ce cadea prin pomi cu-atata ura,
Nici pruncul gol ce se nastea
Din trupul mov de viorea
Al mamei natura…

A facut doar un zgomot mic de tinichea
In timp ce ametit, cadea
Spre gura ta nestavilita,
Calda, pura si iubita
Si gaura-n cer facea,
De ingerii-mi trezea
Si in timp ce-si intindeau aripile
Amortite
Si se pregateau sa zboare spre inalt
Ne intrebam ce e cu noi
De ni s-a oprit ploaia, de-a stat…
Dumnezeu voia sa vada
Cum supravietuim pe… uscat!