agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-07-27
|
(din toate lucrurile spuse vreodată rămâne numai vocea ta)
din murmurul întreg al conversațiilor între glasuri arse mocnit printre gânduri rămâne o singură voce, a ta din toate glasurile care-mi ard mocnit cuvinte murmurate printre gânduri se va ridica mereu o singură voce înecată în așteptări precum o rădăcină înfiptă în pământul viselor mele (din noianul de rugăciuni împerecheate răstignit în suflet rămâne acum doar un pumn de cenușă) din torentul de rugăciuni îndesate în sufletul meu îngenuncheat rămâne un fuior de cenușă pe masa unei inimi crucificate sunt gata să-mi schimb destinul de bucurii cu al tău, cuprins de tristețe (dezbrăcată de sensul meu urc pe inima ta în miraj escaladez dorințele tale reprimându-le pe ale mele) am alergat toată viața ca o nălucă fugeam cu dragostea în dinți căprioară atinsă de sageata gândului devenind din stravezie, reală pentru că nu se mai poate ascunde... ca un secret, un mister care există doar până în clipa în care este străpuns de lumina adevărului, căzând pradă în mâinile vânătorului ei ghicită în dragostea mea ca o sculptură în dimineața vernisajului nu-mi găseam locul de ascuns nu-mi mai găseam piatra cufundată în visuri dezbrăcată de sensul meu cu dragostea ta privire după privire voi urca lacrimă peste lacrimă catre inima ta de miraj cu ochi de fata morgana îți voi cuceri dorințele, una câte una, prin neobosite escalade uitând, renunțând, reprimându-le pe ale mele lasă-mi doar amintirile tale sub pașii mei călcând pe lumină foile volantei tale vieți încriptate in palme filele din cotorul vieții tale smulse unui destin etern cotorul violat unde paginile rupte se vor întoarce într-o bună zi în același nor al sorții încrustate cu arabescuri pe fruntea ta lasă-mi secretul pleoapelor ochilor tăi încărcați de amar ele păstrează încă reflexiile durerii voi putea respira astfel surâsul trupului tău renăscut dispărând pentru o secundă adânc în culoarea sângelui meu cu aripile înfășate ca pentru un ultim triplu salt din venele mele încă vii
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate