ascult inima ploii

șoapta picăturii mici,
geamătul picăturii mari,
agonia vine odata cu furtuna
ce răstoarnă paharul...

Si știu

acum dragostea mea
capătă dimensiuni

e cât inima picaturii,
cât ecoul tunetului
ce ne împarte în lași
și curajoși,
cât toată tristețea ploii
ce-și pleacă fruntea
pe umerii muntelui,
cât îmbrățișarea
curcubeului cu lacul,
cât dangătul clopotului
anunțând furtuna...

când plouă,
dragostea mea are dimensiuni