Debusolat, postez ideea timpului irosit,
Atât de simplu, dar atât de profund…
Cuvinte stricate îmi otrăvesc gânduri deja bolnave
Adunate în necunoscutul abstract al utopiilor perverse.

În noapte, depărtarea spiritului e strigată.
Un clopoțel.
Bing-bangul lui îmi sparge un timpan,
Erupe o ureche înfundată
Schimbând direcția auzului,
Cârmind VERTICAL.

Orașul zumzăie chemarea dragostei…

Ma întorc,
Aprind o țigară,
Rușinându-mă de buzele nefumătoare ale destinului.
Gândesc durere,
Amintind himera iubirii
Renăscute în sânul viitorului.
Exist
Trăind urmarea,
Ascultând.