Moartea e un vis pe care nu îl pot avea
Mi-aÈ™ sinucide propria stea
Înebunită de soarta rea
Aș pune capăt vieții care a fost a mea.
Poate că mâine am să mor
Și pierdut va fi al meu amor.
Privești la mine cu ochi reci,
Cu ochi sticloși te uiți, și apoi pleci.
Dacă ți-ar fi păsat ar fi fost diferit...
Poate odată m-ai fi iubit!

Îmbrățișarea ta rece îngheață suflarea,
Sărutul otrăvit înăsprește uitarea.
Ce dacă prezentul mi-ai spulberat?
Îmi rămâne trecutul, nu poate fi uitat!

Moartă de aș fi, durerea nu aș mai simți
Totul ar fi pierdut, ca un vis fără început
Dragostea de care am fost în stare
A fost înfrântă de ura ta, ma doare
Să cred că n-aveam sfârșit,
Dar ceasul vieții s-a oprit din ticăit (pentru mine)

Îmbrățișarea ta rece îngheață suflarea,
Sărutul otravit înăsprește uitarea.
Ce dacă prezentul mi-ai spulberat?
Îmi rămâne trecutul, nu poate fi uitat!