Sunt omul-frunză.
O frunză nici nu știi dacă o calci sub picior
în apusul toamnei. Și nici
nu îți pasă.
Sunt omul-frunză:
sub călcâiele tuturor, eu tot mai
încerc să fiu. Nu să exist; să fiu.

...Dar a trecut toamna
și bocancii oamenilor lasă acum
urme
în stratul zăpezii,
pe aura mea. Și eu-
cu mult dedesubtul pășirii lor
sunt acum