PATRIE ți-au murit Bărbații,
Dar și Femeile -
Copii n-au îndesit în urma lor.
Patrie ai rămas singură
Sîngele tău s-a uscat în albie
Pîntecul ți s-a golit de lanuri
Dinții strîng grumazul cuvintelor
TÃCERE se cheamă noaptea-adîncă


O patrie astenică
Își lasă pruncii să moară
Între munți de lumină
Patrie implodată-n belșug
Gura ta rostește aplauze
Și sînul prea plin
Izgonește laptele și mierea


O patrie bolnavă
Își macină sabia și timpul
La umbra leneșă a fricii
Sub talpa unui idol impietrit
ÃŽn rosturi magistrale


O patrie cu capul dezlegat de trup
O patrie care nu cuvîntă
La propriul ei destin


O patrie rămasă goală
ÃŽn spatele locuitorilor ei



Februarie 1987