Tranșeele sunt pline
De noroiul sordid
In care duduie
Pașii sufletelor pierdute

In punctul de comandă
Se dau ordine precise
Care dispun,
ÃŽn fraze concise,
Tunetul distrugător.

Sorții bătăliilor
Sunt,intotdeauna,
La limita ironiei sortii,
Si a proiectilelor.

Simplă apăsare
A degetelor pe trăgaci
Ademeneste moartea
Cu un zambet imbietor.

Generalii, mareșalii,
Generalissimii
Sunt prietenii intimi
Ai distrugerii totale.

Luna răsare,
Ucigător de rece,
Deasupra pământului imbibat de sange
ÃŽn care doarme generalul de plumb.