Joc de respirații profunde cu gust de toamnă
Și ușile sorții deschizându-se cu voce scârțâita
Anunțând nașterea unei morți sau moartea unei nașteri
Jocul mâinii mele triste în mâna ta rece
Și trupurile noastre contorsionându-se
Sub gândirea lascivă sau lascivitatea gândirii
Joc de cuvinte pe asfaltul existenței
Și dorința mea pierdută pe trotuar
Sub pașii care mă poarta dincolo de timp
Sau timpul care mă poartă dincolo de pași
Am obosit îmbătrânind sub același cer
Pe aceeași tină ca mă cheamă să-i fac jocul
Sub același cer și aceeași tină și același joc
Și aceleași iluzii privite în oglinda
Cristalelor din ochi…ai mei, ai tăi, ai lor…
Și uneori, din ce in ce mai pierdut,
Ai noștri...