Acum e liniste, ma roaga stelele
sa le zamislesc cruci, rime
la versul albastru,
se desfac timpurile
si-ar plange dar e prea multa
lumina-ntrupata de dimineata
doar o lacrima cade cerul
si ea fantana de dor
pentru magia dospita-n
capete de zi, cu petale
si ganduri albe, reverii
ma asculta inimile, eu torc
in farmecul exploziei iubirii
peste pietre, se nasc liniile
de forta ce vor implinii
vremurile cu vestmantul
zborului verde, rima se pierde
si arde pacea-n ritm de rococo ...