agonic în salonul din lemnul de cireș
cu crizanteme nemurind în adormire
oglinda numai ea păstrează neștiut
memorie în sticlă cuvinte de iubire

când alergând în ochi numai cu mine
spinări de toamnă-mi ridicai altar
iar munții se urneau păduri din calea ta
ca să-mi aducă cer de frunză-n dar

culori de curcubee covorul Marrakech
mai poartă blând forme de tălpi oval
glezne de cerbi boncăluiesc prin vise
în filigran de ciob cu-argint medieval

mă-ncearcă amintiri și degete de plumb
patetici cai înaripați cu somn de moarte
îmi sparg alb-negru piane în urechi
marșuri prenupțiale nocturne si cantate

agonic în salonul vechi memorie de sticla
cu crizanteme nemurind în adormire
oglinda mai păstrează încă cerul nostru
îmbrățișând în umbre cuvinte de iubire