E vara. Zapuseala nu are cum sa-i fie placuta decat atunci cand isi coboara hainele grele, de ciobanitza, jos , pe iarba verde a campiei . Trupul i se dezveleste placut in fata animalelor sale, parca racnind de atata energie adunata intr-un singur loc. Isi dezveleste sanii plini , si-i uda cu apa proaspata de izvor si se intinde goala sub soarele mistuitor. Doamne!... si cat de inconstienta de frumusetea ei era. Nimeni sa-i fi spus vreodata cat de frumoasa este, de teama sa “nu-si ia nasul la purtare”. Parintii ei credeau aceasta, ca odata constienta de farmecele sale ar uita de gospodarie si de obligatia ei principala de a scoate oile la pascut. Nu si-ar fi imaginat vreodata ca Ileana isi iubeste animalele, ca se bucura la randu-i de iubirea lor. Isi traia linistita viata cu unica bucurie de a se sti de folos iubitelor sale oi, de a simti energia si dragostea naturii... si oare acesta e putzin lucru sau e fericirea deplina... contopirea cu natura mama , dragostea deplina...
In acea dupa-amiaza torida Ilenei i se intampla ceva ce avea sa-i schimbe viatza, sa-i umple mintea de ganduri nemaigandite, de idei ce nu-i mai strafulgerasera mintea vreodata. ...Cum statea cu goliciunea-i fermecatoare langa raul cu sclipiri tacute si cu susuru-i linistitor, Ileana adormi. Cand se trezi in acelasi decor plin de energie, de viatza, de dragoste suprema, o amorteala placuta parca-i cuprinse tot trupul. Inconstient, isi cobora mana dreapta intre picioarele arzande de dorintza, de o dorintza de un “nu-stiu-ce” tainic. Nu se gandea la nimic. Se lasa prada instinctelor atat de bine dezvoltate incat ar fi parut ca face asta de o vesnicie. Degetele incepura sa i se roteasca nebune intre picioarele despartite de razele de soare atat de curioase , patrunzand parca in intimitatea sa mistuitoare. Nu avea sa dureze mult pana cand Ileana juisa puternic, nemaintalnit, nemaisimtit de iarba necunoscatoare de atata erotism dezlantuit. Fata isi lasa coatele sa cada tremurande si neputincioase, izbindu-si puternic spatele gol de pamantul fierbinte si puternic, primul ei amant. Genunchii ii tremurau ca nebuni, parca totul o luase razna.
Nimic nu era asa cum stia ea inainte de placuta experienta cu natura iubitoare care parca o patrunse in toate ungherele trupului ei. Ochii ii umblau nelinistiti peste intinderea campiei, peste stralucirea raului, peste serpuirea drumului forestier. Mintea ii incepu sa geama de placearea pe care inca o resimtea, un fel de rugaciune interiorizata catre Gaia. Nu mai putea gandi nimic de cateva minute, dupa acel vis din care se trezise atat de neasteptat. Isi visase Zeul din inaltul Cerului, cel ce o pazise si o ferise de atatea ori de pericolele pustietatii. Si, in mod ciudat, chiar daca nu cunoscuse vreodat aratarea semeatza a unui penis erectil, Ileana il vazu in visul ei pe Zeul mult iubit purtandu-si fluierul de cioban in chip de falus izbitor de puternic ce ii strapungea trupul necunoscator, dar urland de dorintza. Si parca visul acesta frumos nu se termina decat atunci Ileana avea sa-si imprastie lichidele pe pamantul nesatios ce i le inghiti fara a spune un cuvant.
Valuri de caldura inundara inca o data trupul fetei. Si nu erau din cauza soarelui mistuitor ce-i magaia atat de pofticios rotunjimile trupului. Sa fi fost oare aceasta o desacralizare a iubitei naturi? Nu, nu avea cum sa fie!
Pamantul o iubea mai mult ca niciodata. Si , parca, jumatate vis, jumatate realitate, Zeul pastoriltului i se arata din nou. Era frumos, atat de frumos il vedea Ileana incat se simtea o sclava in fata frumusetii lui. Se stia ca aceasta ii este puterea. Fata isi dorea atrat de mult sa-i simta greutatea deasupra-i iar Zeul era constient de aceasta. O lasa in schimb sa se chinuie, sa-si doreasca si mai mult aceasta, sa se excite doar la gandul ca El ar putea face acest lucru. Fata isi imagina cum El se aseaza linistit, stapan pe sine, langa trupul ei murmurand de dorintza ce era pregatit sa-i primeasca barbatia neiertatoare. El intarzia acest lucru , intarzia placerea sporind-o insa. Ileana incepu sa geama de dorintza ce statuse atat de multa vreme ascunsa intr-insa. El se pravali atunci peste fata atat de zbuciumata, si in caderea lui peste doritoarea copila aduse cu el toata frumusetzea lumii, toate aromele - placute afrodisiace - ce le ascunde prospetimea naturii. Si atunci o placere nemaisimtita, nemaintalnita strafulgera corpul Ilenei si o facu sa se simta inghitzita de iubita Mama Natura. Zvarcoleala trupului o facea sa se afunde tot mai adanc in adancimile placerii, la fel cum placerea isi facea loc tot mai adanc in trupul ei odata cu izbiturile zeului nesatios. O inlantuire de tresariri, de spontane mistuiri si relaxari ale fiintzei sale trecura toate prin copila neprihanita. Fata se prabusi dupa zecile de minute de nemaisimtita placere in albia raului frematator. Apa rece o facu sa-si aduca simtamintele printre cele ale muritorilor. Ceva ii spunea ca i-a fost dat sa traiasca ceva ce este harazit doar alesilor. Ramase cu mintea plina de ganduri, ca o copila indragostita de Zeul ei... cine avea s-o creada? Dar oare va avea curajul sa povesteasca cuiva? Va mai trai oare vreodat aceste intense simtiri? Va reveni Zeul sau sa o scape de vulgaritatea omeneasca?
“Te iubesc, Zeul meu! Iubeste-ma si ai grija de mine! Umple-mi trupul de simtirile acestea inc-o data, si-nc-o data, si-nc-o data...” Ileana ametzi, se vazu cazand din picioare, isi vazu capul asezandu-se pe un bolovan din raul tumultuos, isi inchise ochii instantaneu si din acea clipa nu mai vazu nimic. Dor chipul Zeului sau iubit ii trecea prin fata ochilor inchisi. El isi dezveli trupul sub privirea curioasa a fetei. Fata ii imbratisa perfectiunea falusului, si-l trecu printre buzele pline si rosii de parca ar fi fost niste rodii coapte, si nu se opri din a i-l dezmierda cu sarutari pana cand nu i-l simti pulsand de placere langa limba sa neastamparata. El nu vru insa sa se termine astfel. Isi stapani pornirea prin ceva atat de neomenesc. Simti trupul fetei pulsand mai puternic decat barbatzia sa. O intoarse cu fatza la pamant, fata inghitzind nesatzioasa iarba ce parca crescuse din umezeala sa . El privi o clipa goliciunea copilei atat de placuta privirii sale, apoi ii strapunse rectul umed care primi ca prin minune puternicul falus. Cum incapu in acel locushor intreaga sa barbatie e greu de imaginat. Anusul fetei ii strangea atat de puternic bazelei penisului sau incat acesta ramasese ca inmarmurit, plin de sangele dumnezeiesc. Se retrase frematand de placere si strapunse apoi stramtetzea vaginului umezit de atat dorintza. Fata simti cum innebuneste de placere, cum mintea ii este innecata in valuri de caldura pacatoasa, cum iarba se contopeste cu paru-i lung si carliontzat, cum cineva o iubeste atat de mult de a fost ea aleasa sa simta toate acestea.
Se trezi cu aceasta noua placere ce-i bantuia tot trupul, in apa rece a raului, cu capul pe bolovanul ce-i provocase lesinul si visul acesta atat de real. Isi aminti cum Zeul isi varsase samantza in ea precum cursul unui rau ce o umpluse si o facu sa se simta atat de implinita. Sau sa fi fost chiar raul iute curgator ? Te iubesc, copila mea !