...ai avut dreptate...de fapt știam foarte bine asta; trebuia doar să mă dezmeticesc din învolburarea "parfumurilor dulci"...m-am gândit mult la tine, de fapt toată ziua...la tine, tu...deși îmi vine greu să recunosc, mi-ai cam intrat sub piele...de fapt, mai bine spus (și o să mă folosesc de spusele tale) "am cam prins drag de tine..."...ufff.....DRAG, PRICEPI?!?!?!?!

...te-am simțit toată ziua...am vrut să te aud, dar erai plecată...mâine cu siguranță o să dau de tine...însă nu am încetat să te caut...te-am căutat și te-am găsit, da, la propriu - pe internet!!! Pur și simplu...am gasit o fotografie și poezia ta care mi-ai recitat-o și parcă îți auzeam din nou vocea, râsetul acela inimitabil, zâmbetul nelipsit...

...m-ai speriat când stăteam pe pat și te-a cuprins tristețea...erai atât de serioasă în priviri...și priveai departe, departe de lumea asta, undeva înspre necunoscutul cel mai cinic...teribil de cinic...

...mi-a placut enorm că te-ai întors dupa mine, pe peron...din perspectiva mea era altfel, însă, transpus în pielea (și din nou BVULGARI lovește...) personajului tău parcă totul devine atât de nostalgic...vezi un om care pleacă și tot pleacă..."undeva, cândva"...aș fi vrut parcă în momentul acela să te întorci...de tot!!! Dumnezeule, dar ce spun!!!

...a fost minunat...poate că așa sunt toate idilele ce se petrec la Paris, deși mai încăpeau multe...și mai multe...dar timpul ăsta ar merita o replică de genul "Ești rrrrrrrrăăău!!!!", Întzelegi? Băi, da' știi cum? :) Iar tu o să zâmbești doar, în "neliniștea gândului, nătângului" savurând respectiva replică...da, timpul ăsta de care ȘTII și tu atât de bine și atât de multe: timpul care mângâie clepsidra de data asta în sens invers gravitației, adică "printre albe stele" care îți tulbură infinitul în "căutarea negăsitului"...e "mai mult decât minunat..."...e pur și simplu...de parcă deja bilețelul se întregise...

...poate doar visul însoțit de gânduri ce se derulează hai-hui prin mințile noastre de muritori de rând ar putea să înțeleagă fugara și amărâta clipă la care am fost părtași și parcă, parcă mă pierd în inevitabila lume a sentimentelor incontrolabile...știu că nu se spune asta despre un bărbat, dar...îmi vine să plâng...și nu mai "pot să zbor cocor..." ci devin un albatros...da, ACEL albatros....unul ce rimează chiar cu timpul! Da, așa este: "timp sus și jos, într-un cerc vicios..."...dezorientare totală...

...și mă întreb, totuși, care a fost rostul?

Negăsitul(?)